Vine un prieten în vizită, își scoate telefonul și întreabă, firesc, care e parola de la wifi. Tu o știi pe de rost sau o ai lipită cu o bucată de scotch pe router. O spui și uiți subiectul. Doar că aceeași parolă deschide nu numai internetul, ci și imprimanta, televizorul, camera de supraveghere a camerei copilului sau laptopul de serviciu al celuilalt partener. Pentru doi tineri care abia s-au mutat împreună și au adunat aparate din două case, rețeaua devine repede un amestec. Vestea bună e că o separare rezonabilă se face într-o seară, cu routerul pe care îl ai deja, fără să cumperi nimic și fără să știi ce înseamnă o adresă IP.

Mai întâi, vezi ce e conectat acum

Înainte să schimbi ceva, ia o foaie și fă o listă. Intră pe pagina routerului, de obicei la adresa scrisă pe eticheta de sub aparat, și caută ecranul cu dispozitivele conectate. Poate se numește clienți, dispozitive sau stații, depinde de marcă. Vei vedea nume ciudate, șiruri de litere și cifre și poate unul-două nume care îți sună cunoscut.

Parcurge lista cu telefonul în mână și oprește wifi-ul pe rând la câte un aparat, ca să vezi cine dispare din tabel. Așa găsești televizorul, boxa inteligentă, aspiratorul-robot, ceasul ei, consola lui. Toate astea nu au nevoie să stea în aceeași încăpere virtuală cu laptopurile de lucru.

Pe foaie, desparte lucrurile în trei grupuri: ce e personal și sensibil (telefoane, laptopuri, tablete cu aplicația băncii), ce e de casă (televizor, imprimantă, boxe, becuri) și ce ține de vizitatori. Grupul al treilea e cel care te interesează acum, pentru că el primește parola spusă cu voce tare.

Nu te grăbi să dai afară ce nu recunoști. Notează numele și revino după ce schimbi parola principală, pentru că atunci se vede dacă aparatul își reia singur locul. De cele mai multe ori e un obiect uitat în priză, nu un intrus.

Un detaliu care ajută: scrie lângă fiecare nume și camera în care stă aparatul. Peste câteva luni, când apare un nume nou, vei ști imediat dacă e telefonul unui prieten rămas la cină sau ceva ce a intrat în casă fără știrea voastră. Cinci minute de scris acum scutesc o seară de ghicit mai târziu.

Intră în setările routerului fără emoții

Mulți oameni evită pagina de administrare ca pe o centrală electrică: pare periculoasă și nimeni nu știe ce se întâmplă dacă atingi ceva. În realitate, e un meniu ca oricare altul, iar un telefon făcut poză la fiecare ecran îți dă drumul înapoi dacă greșești. Dacă o explicație te încurcă pe parcurs, merită răsfoite articolele din Revista Digitală, scrise pe înțelesul cuiva care nu lucrează în IT.

Parola de administrare a routerului nu e aceeași cu parola de wifi. Prima intră în pagina de setări, a doua conectează aparatele. Dacă ai lăsat parola de fabrică, cea de pe etichetă, schimb-o prima, pentru că oricine a văzut vreodată eticheta aceea, de pildă un tehnician, o știe.

Caută apoi meniul cu numele wireless sau wifi. Acolo vezi numele rețelei, tipul de securitate și parola. Dacă apare ceva de felul WPA2 sau WPA3, ești pe drumul bun. Dacă vezi doar WEP sau rețeaua e deschisă, routerul e prea vechi pentru ce ai nevoie și trece la ultima secțiune a articolului.

Aici e momentul să dai rețelei un nume care nu spune nimic despre voi. Numele familiei sau etajul apartamentului nu au ce căuta la vedere pentru oricine trece pe scară cu telefonul în mână. Ceva neutru și ușor de recunoscut e de ajuns.

Rețeaua de oaspeți: ce bifezi și ce lași nebifat

Aproape orice router de la un furnizor de internet are, ascunsă printre opțiuni, o rețea separată pentru vizitatori. Poate apărea ca guest network, rețea oaspete sau wifi secundar. O pornești cu un singur buton și îi dai alt nume și altă parolă. Ideea simplă: cei care se conectează la ea ies pe internet, dar nu pot vedea restul aparatelor din casă.

Când ți se cere să alegi, bifează opțiunea de izolare între clienți, dacă o găsești, ca musafirii să nu se vadă nici între ei. Lasă nebifat accesul la rețeaua locală. Dacă routerul îți dă voie, pune o limită de viteză sau o oră de oprire automată, utilă când rămâne cineva peste noapte și uitați să o mai opriți.

Un pas pe care îl sar mulți: dă rețelei de oaspeți un nume prietenos, ușor de spus. Gen numele casei plus cuvântul vizită. Parola poate fi o frază scurtă, ușor de dictat, pentru că va fi spusă des și nu protejează nimic important. Doar să nu fie data nașterii sau numele celor din casă.

Odată pornită, încearcă singur: conectează-ți telefonul la rețeaua nouă și deschide imprimanta sau televizorul. Dacă nu le mai vezi, separarea funcționează. Dacă le vezi, verifică din nou opțiunea de izolare, uneori e într-un submeniu.

Parola care se spune cu voce tare

Răspunsul bun la întrebarea cuiva care stă pe canapea nu mai e parola principală. E parola de oaspeți, scrisă pe un bilet frumos pus pe frigider sau într-un cadru mic lângă televizor. Un obicei simplu care scutește de o discuție stânjenitoare: musafirul nu mai trebuie să ghicească dacă ai vrea să afle tot.

Pe partea cealaltă, un cod QR cu datele rețelei de oaspeți e o idee drăguță, dar nu obligatorie. Telefoanele moderne îl citesc direct din cameră și se conectează fără să tasteze nimic. Îl poți genera gratuit cu orice generator pe care îl ai deja pe telefon și îl lipești lângă bilet.

Schimbă parola de oaspeți din când în când, de exemplu după o petrecere mare sau după ce a stat la voi cineva câteva zile. Nu e nevoie de o regulă strictă. E suficient un obicei, ca a-ți schimba periuța sau a goli frigiderul: o dată la câteva luni, cu un minut de atenție.

Dacă vrei să înțelegi mai bine de ce merită această separare și ce altceva se poate face acasă fără să cumperi aparate noi, găsești mai multe idei în articolele despre securitate online pe înțelesul tuturor, unde subiectele sunt explicate pas cu pas.

Când routerul nu are rețea de oaspeți

Se întâmplă, mai ales la aparatele vechi sau la cele primite odată cu o locuință închiriată. Primul gest: caută în pagina producătorului dacă există o actualizare de firmware. Uneori opțiunea apare după actualizare, iar procedura e un buton și zece minute de așteptare.

Dacă nu apare nici așa, o soluție de avarie e un al doilea router vechi, ținut într-un sertar de când ați schimbat abonamentul. Îl conectezi cu un cablu la primul, îi dai alt nume de rețea și altă parolă și îl folosești doar pentru vizitatori. Nu e elegant, dar funcționează cu ce ai deja în casă.

Alternativ, poți mulțumi musafirii cu datele mobile, dacă abonamentul permite. Un telefon poate împărți internetul, iar costul unei ore de navigat e mic. Totuși, pentru o seară lungă cu jocuri sau filme, rețeaua separată rămâne varianta cea mai comodă.

Iar dacă niciuna dintre variante nu merge, e un semn simplu că routerul și-a făcut treaba și merită înlocuit cu timpul. Nu mâine și nu în pripă, ci când se face oricum o schimbare de abonament și poți cere unul mai nou.

Cum arată o rețea ordonată după o seară de lucru

La final, ar trebui să ai trei lucruri: o rețea principală cu parolă nouă, ținută doar de voi doi, o rețea de oaspeți cu parola ei și o foaie cu dispozitivele grupate. Foaia merită păstrată într-un loc la îndemână, pentru că peste un an nu vei mai ține minte ce era aparatul acela cu nume ciudat.

Reconectează aparatele pe rând, începând cu cele pe care le folosiți zilnic. Televizorul și boxele cer de obicei parola din nou, iar asta te face să pierzi vreo douăzeci de minute. Face parte din preț. Pune-le de preferință pe rețeaua principală, nu pe cea de oaspeți, ca să se vadă între ele și cu telefoanele voastre.

Dacă unul dintre voi lucrează de acasă, merită un gând în plus pentru laptopul de serviciu. Unele firme cer ca el să stea într-o rețea ferită, iar pe a oaspeților nu ar trebui să ajungă niciodată. Întreabă departamentul IT, dacă există unul, ce preferă.

Nu uita de aparatele mici. Un bec inteligent sau o priză cu wifi cere adesea o rețea de 2,4 GHz. Dacă routerul le oferă amestecat cu cea de 5 GHz sub același nume, uneori trebuie despărțite pentru configurare. Citește instrucțiunea aparatului, apoi pui totul la loc.

Ce faci mâine dimineață

Nu ai nevoie de un weekend întreg. Seara asta alegi parola nouă pentru rețeaua principală, mâine dimineață pornești rețeaua de oaspeți și o încerci cu telefonul, iar la prima vizită îi spui prietenului parola cea nouă, fără ocolișuri. Foaia cu aparate o pui în sertar, lângă garanții.

Peste o lună, la o cafea, mai arunci un ochi pe lista de dispozitive conectate. Dacă a apărut ceva ce nu recunoști, o poți șterge liniștit și schimba parola din nou. Nu e un semn că ai fost atacat, ci doar curățenie de rutină, la fel ca prin dulapuri.